Decizia CCR nr. 453/2013Paragraful 11

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 250 alin. 3 din Codul penal, care reglementează infracţiunea de purtare abuzivă săvârşită de un funcţionar public, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin lovire sau alte acte de violenţă, încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece prevăd o pedeapsă diferită de cea instituită de art. 239 alin. 2 din Codul penal pentru infracţiunea de ultraj, care are un element material identic, fiind săvârşită, însă, de un cetăţean împotriva unui funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii. Arată că, potrivit art. 1 din Legea nr. 155/2010, "Poliţia locală se înfiinţează în scopul exercitării atribuţiilor privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei". Astfel fiind, dispoziţiile art. 250 alin. 3 din Codul penal prevăd pedeapsa alternativă a amenzii pentru infracţiunea de purtare abuzivă având ca subiect activ funcţionarul public care încalcă tocmai drepturile pentru care este plătit de cetăţean să le apere, în timp ce fapta identică comisă de cetăţean, incriminată sub denumirea de ultraj, se sancţionează, potrivit art. 239 alin. 2, cu închisoarea. Consideră că discriminarea între cetăţeni este evidentă, cu atât mai mult cu cât pedepsele prevăzute de art. 250 din Codul penal pentru celelalte modalităţi de săvârşire a infracţiunii de purtare abuzivă sunt identice cu pedepsele prevăzute de art. 239 din cod pentru modalităţile similare de săvârşire a infracţiunii de ultraj.