Decizia ÎCCJ nr. 56/2022 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 52. Înainte de cercetarea în fond a chestiunii de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, constată că sesizarea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. ... 53. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, ce reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; (iii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 54. Sunt îndeplinite primele trei condiții de admisibilitate, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, care este învestită în ultimă instanță cu soluționarea apelului exercitat împotriva unei sentințe pronunțate de tribunal într-un litigiu în materia insolvenței, iar hotărârea ce urmează a fi pronunțată de curtea de apel este definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 55. În ceea ce privește cerința referitoare la existența unei „chestiuni de drept veritabile“, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că aceasta trebuie să constea întro problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021). ... 56. De asemenea, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017, paragrafele 62 și 65) s-a reținut că „problema eficienței sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție (...), reclamă (...) o chestiune juridică reală, care ridică probleme de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii ce necesită rezolvarea de principiu a chestiunii de drept în procedura hotărârii prealabile, și nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu. (...) Cum interpretarea normelor de către judecător implică tocmai acel procedeu logico-judiciar de stabilire a conținutului și sensului acestor norme, chestiunea de drept trebuie să suscite serioase dificultăți care ar împiedica pronunțarea soluției, deci nu simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei“. ... 57. Tot în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că, pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, care să justifice în mod real recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, este necesar să se constate „caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și a dificultății completului în a-și însuși o anumită interpretare“ (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42). ... 58. Din modul în care instanța de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept, expus la capitolul VI din prezenta decizie, se constată că judecătorul cauzei nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în circumstanțele litigiului dedus judecății, aceasta putând fi dezlegată prin identificarea legii generale și a celei speciale și aplicarea principiului specialia generalibus derogant, sens în care un reper important îl constituie dezlegările obligatorii ale Curții Constituționale, aduse prin Decizia nr. 306 din 11 mai 2021 și Decizia nr. 614 din 30 septembrie 2021. ... 59. Din punctul de vedere al instanței de trimitere, rezultă că dificultatea acesteia nu este una de interpretare, instanța fiind mai degrabă nemulțumită că, fiind emisă o normă care derogă de la prevederile Legii nr. 85/2014, legiuitorul nu s-a preocupat de armonizarea celor două proceduri, respectiv executarea silită individuală efectuată potrivit Codului de procedură fiscală și cea concursuală realizată potrivit legii insolvenței, omițând a menționa care este modalitatea concretă în care se va realiza executarea silită potrivit dispozițiilor art. 266^1 și art. 266^3 din Codul de procedură fiscală. ... 60. Or, o astfel de omisiune nu poate fi clarificată pe calea mecanismului procedural al sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, poate avea ca obiect doar o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, iar nu o chestiune teoretică sau o propunere de îmbunătățire a textului de lege ce se cere interpretat, care necesită o modificare legislativă. ... 61. Din raționamentul instanței de trimitere se constată că aceasta acceptă că existența unei condamnări penale poate justifica adoptarea unei proceduri derogatorii de executare silită, ceea ce denotă faptul că judecătorul cauzei nu întâmpină o dificultate reală în identificarea legii generale și a celei speciale sau în interpretarea vreuneia dintre acestea. ... 62. Din contră, dificultatea pare să rezide în acceptarea consecințelor aplicării acestei legi asupra procedurii insolvenței, judecătorul punându-și întrebarea, teoretică și fără o implicație concretă asupra cauzei pe care o are de soluționat, în ce măsură aceasta îi poate afecta pe ceilalți creditori din procedura insolvenței, arătând că poate duce chiar la blocarea procedurii insolvenței, care s-ar produce prin poprirea contului unic de insolvență. Or, această întrebare ține de concepția generală a legiuitorului în abordarea tratamentului acestui tip de creanțe, respectiv executarea silită a acestora. ... 63. În sfârșit, în aprecierea completului de judecată care a formulat sesizarea, aplicarea prevederilor art. 266^1 și art. 266^3 din Codul de procedură fiscală se poate realiza doar într-o modalitate care să se armonizeze cu dispozițiile Legii nr. 85/2014. ... 64. Însă, o dată în plus, această apreciere nu impune clarificarea unei chestiuni de drept, ci mai degrabă sugerează o modificare legislativă care nu poate forma obiectul procedurii prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă. ... 65. Este necontestat faptul că și chestiunea de drept ce formează obiectul prezentei sesizări este susceptibilă de interpretări diferite, situație specifică însă oricărui litigiu dedus judecății, și poate genera divergențe de jurisprudență, care „constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având competență în raza lor teritorială“, iar >„rolul unei instanțe supreme este tocmai să regleze aceste contradicții de jurisprudență“ (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 37; Hotărârea din 27 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Ștefan și Ștef împotriva României, paragrafele 32 și 33). ... 66. Se observă însă că jurisprudența sumară transmisă de instanțe, prezentată la capitolul VII din prezenta decizie, nu relevă divergențe de practică judiciară, ci, dimpotrivă, reflectă o interpretare și aplicare unitară a dispozițiilor în discuție în circumstanțe similare, în timp ce posibila opinie divergentă este împărtășită numai la nivel teoretic prin punctele de vedere exprimate de unii judecători. ... 67. Cele două posibile interpretări divergente ale dispozițiilor din Codul de procedură fiscală incidente în perioada raportului juridic ce formează obiectul cauzei reprezintă în realitate pozițiile divergente pe care se situează părțile diferendului fiscal, respectiv contribuabilul și organul fiscal. ... 68. Or, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „o asemenea situație este întâlnită în cazul tuturor litigiilor, iar rolul instanței este de a înclina balanța, pe baza raționamentului logico-juridic, în procesul de interpretare și aplicare a legii, în favoarea uneia dintre părțile litigante, rolul judecătorului fiind tocmai acela de a aplica legea, pe baza metodelor de interpretare, în circumstanțele concrete ale cauzei deduse judecății.“ (Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, paragraful 65) ... 69. În condițiile prezentei sesizări, dezlegarea ce ar fi dată de Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă chiar soluția ce urmează a fi pronunțată în litigiul în care a fost formulată sesizarea. Este adevărat că, de regulă, hotărârea pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept anticipează în mare măsură soluția ce urmează a fi pronunțată în cauza în care este formulată sesizarea, ca o confirmare a legăturii de dependență între chestiunea de drept și litigiul de fond, însă, în speță, reprezintă o veritabilă dezlegare a litigiului respectiv. ... 70. În speță, chestiunea de drept se rezumă, în esență, la stabilirea legii aplicabile, respectiv dispozițiile din Codul de procedură fiscală în vigoare în perioada derulării raportului juridic de drept fiscal ce formează obiectul litigiului în care a fost formulată sesizarea sau cele ale Legii nr. 85/2014. ... 71. În dezlegarea chestiunii de drept un reper solid îl reprezintă, așa cum s-a arătat mai sus, jurisprudența Curții Constituționale citată. Din această perspectivă, în condițiile existenței unei dezlegări jurisprudențiale obligatorii ce poate fi aplicată prin analogie, se poate afirma că problema de drept nu prezintă o noutate care să ridice judecătorului probleme de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, dificultatea în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale fiind mult atenuată. ... 72. Astfel, în cauză, nu există o dificultate sporită de interpretare și aplicare a legii care să justifice angrenarea mecanismului hotărârii prealabile, ci, mai mult, o intenție neexprimată expres de semnalare a unor inconveniente generate de acceptarea unei anumite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale din perspectiva procedurii insolvenței și atingerii scopului acesteia. Or, nu acesta este rolul mecanismului hotărârii prealabile, întrucât există riscul ca, în numele dezideratului de asigurare a unei practici judiciare unitare, să fie deturnat scopul acestuia. ... 73. Totodată, se impune a se preciza că, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragrafele 38 și 42), s-a statuat că: „(...) punctul de vedere al instanței trebuie să aibă o anumită complexitate și necesită un examen real al cauzei, respectiv o interpretare proprie a textului normativ supus dezbaterii, ce urmează a fi reflectat în punctul de vedere al completului, astfel cum acesta este reglementat în dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă. Cerința normei impune, totodată, ca punctul de vedere al instanței să întrevadă explicit care este pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu. De asemenea, trebuie să cuprindă o justificare a modului în care chestiunea de drept care face obiectul sesizării este susceptibilă de interpretări diferite, necesitând astfel o dezlegare de principiu. (...) Rolul completului de judecată care inițiază sesizarea este acela de a arăta, sigur și categoric, norma a cărei interpretare se solicită, caracterul său determinant în soluționarea pe fond a cauzei, dar și de a evidenția argumentele care susțin caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și a dificultății completului în a-și însuși o anumită interpretare, demonstrând, în această manieră, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare“. ... 74. Așadar, se poate conchide în sensul că pretinsa problemă de drept supusă interpretării de către instanța de trimitere nu implică o reală dificultate, în contextul în care dispozițiile legale indicate în sesizare nu sunt nici lacunare, nici incomplete sau neclare, iar raportul dintre dispozițiile fiscale și cele ale legii insolvenței a format deja obiectul dezlegărilor obligatorii ale Curții Constituționale, neexistând astfel riscul apariției unei practici judiciare neunitare. ... 75. Distinct de această împrejurare, se impune a se reaminti că, în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, ceea ce nu este cazul în prezenta procedură. Interpretarea legii reprezintă o etapă în procesul aplicării acesteia, conținutul interpretării fiind tocmai stabilirea sensului voinței legiuitorului, exprimată într-o anumită normă de drept. ... 76. În consecință, în contextul particular al întrebării formulate de instanța de trimitere, situația relevată în cuprinsul încheierii de sesizare are caracteristicile unei probleme curente cu care se confruntă instanțele judecătorești, fiind în atributul exclusiv al acestei instanțe operațiunea de identificare, interpretare și aplicare a textelor de lege incidente, în raport cu diferitele circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu și realizarea unui raționament judiciar de către judecătorul astfel învestit. ... 77. Or, așa cum anterior s-a arătat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 34 din 24 mai 2021 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragrafele 80 și 81), „dezlegarea ce poate fi dată prin activarea acestui mecanism trebuie să fie una de principiu, având valențele unei lămuriri asupra conținutului și finalității textelor de lege supuse interpretării, adică a identifica voința legiuitorului, iar nu determinarea unui anumit mod de aplicare a reglementării legale la o situație litigioasă pe care autorul sesizării o consideră complexă. În egală măsură, trebuie subliniat că funcția și rolul instanțelor judecătorești sunt acelea de a interpreta și aplica legea la cazul concret dedus judecății, spre a-i da acestuia o rezolvare în raport cu norme legale din fondul legislativ activ, iar nu de a sancționa în vreun fel anumite politici legislative considerate, eventual, de natură a afecta calitatea legii.“ ... 78. Atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condițiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al mecanismului hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariției unei practici judiciare neunitare, printr-o rezolvare de principiu și numai în privința unor chestiuni de drept dificile de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, iar nu a uneia teoretice, sesizarea cu acest obiect nu îndeplinește cerințele de admisibilitate impuse de lege. ... 79. În considerarea argumentelor expuse, întrucât cerința esențială privind existența unei chestiuni de drept are în vedere o problemă de drept reală și dificilă, iar nu teoretică, ce trebuie să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege ori incidența și aplicarea unor principii generale al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile, iar nu critica unei reglementări legislative imperfecte în opinia autorului sesizării, fără a presupune implicarea completului sesizat cu dezlegarea unei chestiuni de drept în soluționarea pricinii, prin aprecierea aspectelor relevante în judecarea cauzei, se apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi uzitat în privința acestei chestiuni de drept, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege. ... 80. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...