Decizia CCR nr. 399/2013Paragraful 33

În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative, Curtea constată că nu o poate primi, deoarece, asemenea judecătorului european pentru care legislaţia internă este un fapt şi nu o normă juridică, judecătorul constituţional are, din perspectiva compatibilităţii cu Legea fundamentală, sarcina de a cenzura o normă numai în măsura în care judecătorul de drept comun este încătuşat de o anumită interpretare dată printr-un recurs în interesul legii (a se vedea în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011). Împrejurarea că, în cadrul procesului de interpretare, instanţele de judecată califică sau nu rezoluţia de clasare ca fiind un act administrativ nu legitimează intervenţia Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, aceasta asigură controlul constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor şi nicidecum controlul constituţionalităţii hotărârilor judecătoreşti.