Decizia CCR nr. 388/2013Paragraful 24

În ceea ce priveşte critica autorului de neconstituţionalitate referitoare la faptul că în materia recursului, atunci când este singura cale de atac, nu se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă potrivit cărora motivele de fapt şi de drept, pe care se întemeiază apelul şi dovezile invocate în susţinerea sa, pot fi depuse până la prima zi de înfăţişare, precum şi cele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei, Curtea a reţinut că împrejurarea că recursul constituie singura cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu poate impune aplicarea prevederilor referitoare la termenul de motivare în materia apelului, iar neaplicarea acestora nu poate oferi temei criticii de neconstituţionalitate privind accesul liber la justiţie. Aşa cum s-a arătat în jurisprudenţa anterioară a instanţei de contencios constituţional, soluţia adoptată de legiuitor se înscrie în cadrul competenţei conferite acestuia prin art. 126 alin. (2) din Constituţie.