Decizia CCR nr. 389/2013Paragraful 39

III. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.506 alin. (1) , art. 2.512 alin. (2) , art. 2.515 alin. (3) şi (4) , art. 2.520 alin. (1) pct. 4, art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, deoarece, potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Codul civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, iar Sentinţa civilă nr. 674 din 5 martie 2008, care reprezintă titlul executoriu, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 963/312/2008, este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil. În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.506 alin. (1) , art. 2.512 alin. (2) , art. 2.515 alin. (3) şi (4) , art. 2.520 alin. (1) pct. 4, art. 2.538, art. 2.541 şi art. 2.542 din Codul civil.