Decizia CCR nr. 357/2013Paragraful 13

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 lit. c) ultima liniuţă din Legea nr. 146/1997, apreciază că sunt incidente considerentele Deciziilor nr. 1.613/2010, nr. 197/2012, nr. 648/2012 şi nr. 821/2012, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate cu o motivare asemănătoare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că nu poate fi reţinută vreo contrarietate între aceste dispoziţii şi prevederile constituţionale invocate. În continuare, arată că din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci tinde la modificarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul reglementării posibilităţii creditorului unui coproprietar sau codevălmaş de a cere şi partajarea sarcinilor care poartă asupra imobilului asupra căruia debitorul său are un drept indiviz. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă "numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".