Decizia CCR nr. 360/2013Paragraful 11

Potrivit Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind drepturile consumatorilor, definiţia consumatorului ar trebui să includă persoanele fizice care acţionează în afara activităţii lor comerciale, a afacerii, meseriei sau profesiei lor. În cazul profesioniştilor, directiva arată că în cadrul sferei consumatorului ar trebui introduse numai contractele cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parţial circumscrise activităţii comerciale şi parţial aflate în afara acesteia, sau dacă scopul comercial este într-atât de limitat încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, respectiva persoană trebuind să fie şi ea considerată drept un consumator. Aşadar, profesioniştii care încheie contracte circumscrise domeniului lor de activitate nu se găsesc în aceeaşi situaţie de vulnerabilitate ca persoanele care nu încheie astfel de contracte comerciale în mod obişnuit, astfel încât nu pot invoca caracterul discriminatoriu al prevederilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.