Decizia CCR nr. 362/2013Paragraful 11

De asemenea, autorul excepţiei susţine că sintagma "afară de cazul când aceasta nu este posibil" din cuprinsul art. 129 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, care reglementează prezenţa martorilor asistenţi la efectuarea cercetării la faţa locului, aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (1) , (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, deoarece condiţionează activitatea de cercetare penală de un paradox şi modifică percepţia organelor de urmărire penală, făcând ca acestea să fie mai presus de lege şi să încalce flagrant libertatea individuală şi siguranţa persoanei. În acest sens arată că, potrivit art. 92 din Codul de procedură penală, când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenţa unor martori asistenţi, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi. Or, art. 129 alin. 2 din Codul de procedură penală nu explică care sunt cazurile în care nu este posibilă prezenţa a cel puţin doi martori asistenţi, nesocotind, astfel, o prevedere imperativă a legii. Totodată, susţine că procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organul de urmărire penală în prezenţa unui singur martor asistent nu poate fi atacat ca fiind nelegal, chiar dacă produce o vătămare unei persoane, întrucât atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată consideră actul perfect legal, conform art. 129 alin. 2 din Codul de procedură penală.