Decizia CCR nr. 271/2013Paragraful 6

Preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Judecătoriei Piteşti - Secţia penală. Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, face trimitere la Decizia nr. 500/2012, prin care Curtea a constatat că eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunţate de judecătorie în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice aduce atingere art. 129 din Constituţie raportat la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul la apărare, reprezentând în acelaşi timp o încălcare a cerinţelor unui proces echitabil. Arată că nu este de acord cu susţinerea potrivit căreia prin procedura reglementată de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se atinge fondul cauzei, ci se verifică doar legalitatea soluţiilor procurorului. De asemenea, nu consideră că art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale vizează doar cauzele penale pe fond. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18^1 alin. 2 şi 3 din Codul penal, susţine că sintagmele "dacă este cunoscut" - din alineatul 2, respectiv "poate aplica" - din alineatul 3, încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptul la apărare, prin aplicarea discreţionară lăsată la aprecierea procurorului. Mai arată că, dacă un multirecidivist săvârşeşte o faptă care, aparent, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, însă, din anumite motive, nu se poate stabili că el este făptuitorul, ajunge să beneficieze de dispoziţiile de lege criticate, reglementarea fiind adoptată la presiunea parchetelor în vederea soluţionării dosarelor cu autor necunoscut. Precizează că nu solicită eliminarea sintagmelor respective din textele de lege criticate.