Decizia CCR nr. 299/2013Paragraful 25

În jurisprudenţa sa în materie, concretizată prin Decizia nr. 434 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005 şi Decizia nr. 369 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, Curtea a reţinut că, în sistemul juridic românesc, "adopţia este concepută ca o instituţie în interesul exclusiv al copilului, prin care între copil şi adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civilă, astfel încât copilul adoptat intră în familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia". De asemenea, Curtea a constatat că "adopţia este, în egală măsură, o operaţiune juridică şi o măsură de protecţie a copilului, având caracterul unui act juridic complex, valabil prin îndeplinirea condiţiilor de fond, inclusiv prin exprimarea consimţământului de către părinţii fireşti şi prin lipsa impedimentelor la adopţie, fiind în acelaşi timp şi o măsură de protecţie a copilului, ce rezultă din reglementările internaţionale în materie, la care România este parte".