Decizia CCR nr. 359/2014Paragraful 28

21. Adopţia este un act juridic complex şi o instituţie cu multiple semnificaţii şi consecinţe juridice. Având natura unei măsuri speciale de protecţie a drepturilor copilului, adopţia urmăreşte, finalmente, asigurarea interesului superior al copilului lipsit de părinţi sau aflat, din varii motive, în afara ocrotirii părinteşti, astfel încât acesta să se integreze într-o familie permanentă şi să beneficieze de ocrotire, educaţie şi întregul suport moral şi material necesar dezvoltării armonioase a personalităţii sale. Efectul adopţiei constă în crearea, pe cale legală, a legăturii de filiaţie între adoptator şi adoptat, cu toate consecinţele juridice, sociale şi psihologice ce decurg din această complexă operaţiune juridică, legătură cât mai apropiată de cea a filiaţiei naturale. În dreptul român, adopţia avea în principal rolul de a asigura transmiterea numelui şi a succesiunii de către persoanele care nu puteau avea copii în mod natural şi de a împlini sentimentul de familie al acestora. Deşi, în epoca modernă, adopţia are ca scop esenţial şi principiu fundamental respectarea interesului superior al copilului fără ocrotire părintească, totuşi nu poate fi negat interesul adoptatorului constând în împlinirea sentimentului de a fi părinte şi de a împărţi în mod firesc viaţa de familie cu adoptatul.