Decizia CCR nr. 359/2014Paragraful 54

47. Pe lângă efectul discriminării, adevăratul pericol constă în aceea că, fără existenţa acestei condiţii, ar fi afectat în mod vădit interesul superior al copilului. Aceasta deoarece, având acces direct la instanţă pentru încuviinţarea adopţiei, soţia tatălui firesc nu parcurge etapele prealabile, administrative, în care adoptatorii sunt expertizaţi şi consiliaţi, fiind supuşi unor anchete psihologice, morale şi sociale, de natură a determina şi dezvolta aptitudinile lor de viitori părinţi, precum şi compatibilitatea (potrivirea) cu respectivul copil. Or, în lipsa tuturor acestor proceduri, cu rolul de garanţii ale atingerii scopului adopţiei constând în asigurarea interesului superior al copilului, este îndoielnic faptul că adopţia respectivă îşi poate atinge obiectivele. Este adevărat că prin soluţia instanţei judecătoreşti de respingere a încuviinţării adopţiei este mult amânată integrarea efectivă a copilului într-o familie adoptivă (aceeaşi familie a tatălui firesc sau alta). Această soluţie este, însă, preferabilă riscului unei adopţii "mascate", de către o familie în privinţa căreia autorităţile competente nu au efectuat niciun fel de examinare a condiţiilor propice adopţiei. Infirmarea filiaţiei, ca urmare a unui rezultat negativ a testului ADN, determină în mod evident justificat respingerea, de către instanţa de judecată, potrivit art. 7 alin. (5) din lege, criticat, a cererii de încuviinţare, întrucât astfel este răsturnată prezumţia de paternitate în numele căreia soţia sa a fost scutită de parcurgerea tuturor etapelor prealabile încuviinţării adopţiei. Infirmarea pretinsei filiaţii, recunoscute, dar nedovedite ştiinţific până atunci, reprezintă un motiv serios de îndoială a instanţei asupra bunelor intenţii a familiei adoptatoare, care, demers legal discutabil, urmăreşte adoptarea unui copil fără a se supune cerinţelor legale şi tuturor anchetelor prealabile, la fel ca toate celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie de a-şi dori adopţia unui copil. Totodată, Curtea observă că un rezultat pozitiv al expertizei medico-legale nu determină, prin sine însuşi, admiterea cererii de încuviinţare a adopţiei, acesta având doar rolul de a concura la întărirea convingerii instanţei judecătoreşti că acel copil va intra într-o familie compusă din tatăl său natural şi soţia acestuia, care şi-a manifestat dorinţa adoptării acestuia doar pentru a da efecte juridice depline legăturii de sânge cu copilul soţului său. În acest sens sunt prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, potrivit cărora "Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului."