Decizia CCR nr. 359/2014Paragraful 50

43. Faptul că presupusul tată este subiectul activ al obligaţiei testului ADN, în vreme ce nu el este persoana care solicită instanţei încuviinţarea adopţiei, ci soţia sa, nu este de natură a încălca, nici în acest mod, dreptul său la viaţă privată. Aşa cum s-a arătat mai sus, în caz de conflict între dreptul la viaţă intimă, familială şi privată a presupusului tată şi interesul superior al copilului de a-şi cunoaşte identitatea personală, trebuie să prevaleze acesta din urmă. În plus, în cadrul procedurii adopţiei, se presupune în mod rezonabil că soţii au acelaşi interes al adoptării respectivului copil, iar aceştia beneficiază de procedura accelerată a adopţiei tocmai în virtutea calităţii de tată firesc a soţului solicitantei adopţiei. Totodată, pentru încuviinţarea adopţiei, legea solicită confirmarea filiaţiei paterne, astfel că pertinentă nu poate fi decât proba ADN la care nu se poate supune nimeni altcineva decât persoana faţă de care a fost anterior stabilită filiaţia prin recunoaştere (administrativă sau pe cale judecătorească).