Decizia CCR nr. 238/2013Paragraful 21

Liberarea condiţionată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ dacă sunt îndeplinite şi constatate de către instanţă condiţiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat, aşa încât nu se poate susţine obligativitatea liberării condiţionate a minorului care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Totodată, este de observat că raţiunea acordării liberării condiţionate pentru minorii ajunşi la vârsta majoratului constă şi în înlăturarea unui eventual transfer al acestora în penitenciarul ori secţia pentru majori, situaţie care, de cele mai multe ori, este de preferat a fi evitată. De aceea, legiuitorul a înţeles să instituie un termen- limită până la care condamnatul minor poate beneficia de liberarea condiţionată, şi anume momentul în care acesta a devenit major. Situaţiile particulare care se pot ivi nu justifică cenzurarea prevederilor legale contestate, deoarece nu trebuie omis faptul că pedeapsa are drept scop reeducarea şi îndreptarea condamnaţilor care beneficiază pe parcursul derulării procesului de o seamă de aspecte ce ţin strict de persoana şi conduita lor, egalitatea în drepturi în faţa legii nefiind echivalentă cu uniformitatea. Faptul că 2 minori condamnaţi la pedepse diferite pentru fapte diferite îndeplinesc în mod diferenţiat condiţiile de liberare condiţionată nu conferă textului criticat caracter neconstituţional.