Decizia CCR nr. 238/2013Paragraful 18

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prezenta excepţie a fost ridicată într-o cauză penală ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată formulată de un autor condamnat în timpul minorităţii. Dispoziţiile legale contestate dispun cu privire la posibilitatea persoanelor condamnate în timpul minorităţii, care au dat dovezi temeinice de îndreptare şi care au executat o anumită fracţie din pedeapsă, de a fi liberate condiţionat la împlinirea vârstei de 18 ani. Cu privire la aceste dispoziţii, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 907 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2013, prilej cu care a statuat că dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Codul penal nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât condamnaţii minori care, la împlinirea vârstei de 18 ani, au executat o treime din durata pedepsei se află într-o situaţie juridică diferită faţă de condamnaţii minori care, până la împlinirea aceleiaşi vârste - de 18 ani -, nu au executat aceeaşi fracţiune de pedeapsă. Această diferenţă de situaţie juridică a celor două categorii de condamnaţi justifică în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic neomogen, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar legea poate să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii sau în condiţii diferite, aşa cum este şi în cazul în speţă.