Decizia CCR nr. 243/2013Paragraful 40

Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea a pronunţat Decizia nr. 364 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, prin care a reţinut că prevederile art. 30 determină competenţa de soluţionare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfăşurarea normală a procesului civil. Textul de lege criticat instituie regula potrivit căreia recuzarea se soluţionează de instanţa sesizată cu acţiunea principală, judecătorul recuzat neputând participa la alcătuirea completului care se va pronunţa asupra cererii de recuzare. Doar în situaţia în care, din cauza recuzării mai multor judecători, nu se poate forma completul de judecată, se prevede, în alin. 2 al art. 30 din Codul de procedură civilă din 1865, că cererea de recuzare se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceste reguli de procedură se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare.