Decizia CCR nr. 218/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 instituie, în ceea ce priveşte delegarea, detaşarea, transferarea şi promovarea la alte instanţe sau parchete, un tratament diferenţiat aplicabil magistraţilor, în funcţie de modalitatea de admitere în profesie - prin admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, respectiv admiterea direct pe post -, fără ca pentru aceasta să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Arată, în esenţă, că legea conferă calitatea de magistrat atât absolvenţilor Institutului Naţional al Magistraturii, cât şi candidaţilor admişi în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, toţi magistraţii având acelaşi statut, odată ce au fost numiţi în funcţie prin decret al Preşedintelui României, motiv pentru care este firesc ca toţi să beneficieze de aceleaşi drepturi profesionale, indiferent de modalitatea de admitere în profesie. De aceea, susţine că interdicţia prevăzută de textul de lege criticat defavorizează magistraţii admişi în profesie în temeiul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care sunt supuşi unei importante restrângeri a drepturilor, în comparaţie cu magistraţii absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, care beneficiază plenar de dreptul de mobilitate şi dezvoltare profesională specifice statutului.