Decizia CCR nr. 14/2013Paragraful 43

Criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul excepţiei vizează, în principal, încălcarea principiului nediscriminării, astfel cum este consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi, prin raportare la art. 20 alin. (2) din aceasta, de art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa cum a susţinut, atât în scris, prin motivarea excepţiei, cât şi oral, în faţa Curţii Constituţionale, autorul acesteia consideră că reglementarea, prin Legea nr. 303/2004, a două modalităţi de acces în magistratură, şi anume prin absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii şi, respectiv, prin promovarea concursului organizat pe post, nu poate justifica diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte posibilitatea obţinerii delegării, transferului, detaşării sau promovării de către persoanele ce au intrat în magistratură prin concurs, deoarece statutul judecătorilor este unic din momentul numirii acestora prin decret al Preşedintelui României.