Decizia CCR nr. 191/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât încalcă normele de tehnică legislativă prevăzute de art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 11 alin. (2) din Constituţie, dreptului comunitar, Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi Cartei sociale europene. Totodată, încalcă art. 16 alin. (2) din Constituţie, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi art. 20 din Legea fundamentală şi dreptul la apărare. În susţinerea acestor critici, arată că, în temeiul art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, organele de control ale inspectoratului teritorial de muncă se transformă în organe care au dreptul să aprecieze legalitatea şi oportunitatea situaţiei de fapt prin constatare proprie, fapt ce este inacceptabil, întrucât acestea nu au pregătire juridică şi nici experienţa necesară pentru a încadra în mod corect o faptă drept contravenţie.