Decizia CCR nr. 176/2013Paragraful 18

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 6 şi art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale privind valorile supreme ale statului de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, suveranitatea naţională, principiul universalităţii drepturilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiţiei, stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare, folosirea căilor de atac, rolul Ministerului Public, statutul procurorilor şi integrarea în Uniunea Europeană, întrucât atât la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, cât şi la soluţionarea contestaţiei în anulare, este obligatorie participarea procurorului, care pune concluzii inclusiv în cazul în care intimatul are, la rândul lui, calitatea de procuror. Consideră că, în această situaţie, există o suspiciune reală cu privire la comportamentul magistraţilor, în sensul că aceştia vor fi subiectivi, exercitându-şi prerogativele în raporturi de forţă, şi nu în raporturi de drept.