Decizia CCR nr. 180/2013Paragraful 11

Tribunalul Neamţ - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 321 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că actele de cercetare judecătorească sunt cele prevăzute de art. 322-331 şi art. 339 din Codul de procedură penală, respectiv prezentarea actului de sesizare a instanţei, ascultarea inculpaţilor, ascultarea părţii vătămate sau a părţii civile, a părţii responsabile civilmente, a martorilor, a experţilor, prezentarea mijloacelor materiale de probă, alte acte de cercetare judecătorească, admiterea de probe noi şi administrarea lor. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută de lege şi menţionată mai sus, însă aceasta nu are caracter rigid şi nici nu este statuată în mod imperativ. Atunci când împrejurările concrete ale cauzei o cer, se poate schimba această ordine, legea prevăzând o singură limită, potrivit căreia, atunci când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii poate fi dispusă numai după ascultarea prealabilă a acestuia (art. 321 alin. 3 din Codul de procedură penală). Având în vedere dispoziţiile de lege menţionate, instanţa reţine că nicio schimbare ce poate fi dispusă în cursul efectuării cercetării judecătoreşti nu este de natură a cauza vătămarea intereselor procesuale ale părţilor, iar în situaţia de excepţie în care o atare vătămare s-ar produce, aceasta nu poate avea decât caracter relativ, putând fi invocată numai de către partea interesată şi într-un anumit termen. Astfel, art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală impune anumite condiţii, între care şi aceea ca nulitatea să fi fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului. În măsura în care nu se respectă acest moment-limită de invocare a nulităţii relative, aceasta se acoperă şi nu mai poate fi invocată la un moment ulterior. Pe de altă parte, fiind vorba despre o nulitate relativă, ceea ce presupune existenţa unei vătămări procesuale produse unei părţi, nulitatea nu poate fi luată în considerare din oficiu de către instanţă, decât dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, întrucât priveşte o vătămare asupra căreia doar partea poate să aprecieze dacă o invocă.