Decizia CCR nr. 153/2013Paragraful 17

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, referitor la criticile formulate împotriva prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004, invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, în sensul că încetarea de drept a mandatului de primar în urma demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică. Altfel spus, pierderea calităţii de membru al unui partid politic pe a cărui listă a candidat şi a fost ales de corpul electoral are drept consecinţă şi pierderea calităţii de consilier local sau consilier judeţean. Cu privire la dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, arată că excluderea căilor de atac în acest caz a fost impusă de necesitatea soluţionării prompte a unei situaţii foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetării înainte de termen a mandatului de primar. Precizează că, din aceleaşi raţiuni de celeritate, legiuitorul a instituit obligaţia ca instanţa de contencios administrativ să se pronunţe în 30 de zile de la data la care ordinul prefectului a fost atacat, amintind, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 239 din 4 martie 2008.