Decizia CCR nr. 153/2013Paragraful 30

Autorul excepţiei susţine că, prin pierderea mandatului de primar ca urmare a demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales s-ar încălca dreptul constituţional de a beneficia de prevederile altor legi, mai exact de cele ale art. 8 alin. (6) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată, ulterior invocării excepţiei, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, care prevăd că "Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic nu creează privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor cetăţeneşti". Susţine, aşadar, cu alte cuvinte, că pierderea calităţii de membru al partidului conduce la o restrângere a dreptului cetăţenesc de a fi ales şi de a-şi exercită mandatul legal de 4 ani, prin încetarea mandatului înainte de termen. Curtea constată că nu se pune problema încălcării art. 15 alin. (1) din Constituţie, la care, în contextul prezentat, autorul excepţiei îşi raportează critica de neconstituţionalitate, întrucât încetarea mandatului de primar nu are drept consecinţă încălcarea vreunui drept garantat de Legea fundamentală. Curtea constată, în acest sens, că textul constituţional menţionat conţine o prevedere de principiu prin care se garantează cetăţenilor beneficiul drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi. Curtea reţine, totodată, că textul constituţional invocat precizează, cu aceeaşi valoare de principiu, faptul că cetăţenilor le revin şi obligaţiile instituite prin Constituţie şi prin alte legi, ca termen generic pentru actele normative care reglementează conduita subiectelor de drept. Or, Constituţia nu garantează păstrarea mandatului pe toată durata pentru care acesta este acordat. Menţinerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiţionează deţinerea acestuia. Curtea reţine, de asemenea, că nu se aduce nicio atingere dreptului de a alege sau de a fi ales, de vreme ce, după încetarea mandatului de primar, înainte de termen, persoana în cauză are deplina libertate atât de a-şi exercită dreptul de vot, consacrat de art. 36 alin. (1) din Legea fundamentală, precum şi dreptul de a candida pentru orice altă funcţie publică, dacă îndeplineşte exigenţele legii, instituite în aplicarea art. 37 alin. (1) din Constituţie.