Decizia CCR nr. 153/2013Paragraful 31

Din criticile formulate, se deduce că autorul excepţiei motivează pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 şi prin comparaţie cu situaţia în care primarul îşi pierde calitatea de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales ca urmare a excluderii, situaţie care nu se regăseşte, în prezent, în cuprinsul textului de lege supus controlul de constituţionalitate. Ipoteza evidenţiată de autorul excepţiei, şi anume că, atunci când primarul nu mai este de acord cu doctrina partidului, poate întreprinde acţiuni de natură să conducă la excluderea sa din partid, dar aceasta nu va atrage încetarea de drept a mandatului, nu poate constitui obiect al controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional, care nu are competenţa nici de a complini eventualele lacune ale legii, nici de a impune legiuitorului să elaboreze o reglementare care să includă şi situaţia respectivă, atât timp cât această omisiune nu este de natură să aducă atingere vreunui drept fundamental.