Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 112

Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată, mai întâi, că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat, cu valoare de principiu, că noţiunea de "bun", la care se face referire în prima parte a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, are un sens autonom, care nu se limitează la proprietatea asupra unor bunuri materiale şi este independent de clasificarea formală din dreptul naţional: unele drepturi şi interese care constituie patrimoniu pot fi, de asemenea, privite ca "drepturi de proprietate" şi, astfel, ca "bunuri" în sensul acestei prevederi. Chestiunea care trebuie examinată în fiecare cauză este dacă circumstanţele cauzei, examinate în ansamblu, oferă reclamantului un drept asupra unui interes material protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (hotărârile pronunţate în cauzele Bălan împotriva Moldovei, din 29 ianuarie 2008, paragraful 32, Anheuser-Busch Inc. împotriva Portugaliei, din 11 ianuarie 2007, paragraful 63, Broniowski împotriva Poloniei din 22 iunie 2004, paragraful 129; Beyeler împotriva Italiei, din 5 ianuarie 2000, paragraful 100).