Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 22

Drepturile astfel constituite reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care atribuie acestui concept un sens larg, cuprinzând atât proprietăţi corporale şi necorporale, cât şi alte drepturi, interese şi creanţe, în legătură cu care reclamantul poate susţine că are cel puţin "o aşteptare legitimă" de a obţine beneficiul efectiv al acestora (Cauza Anheuser-Busch Inc. împotriva Portugaliei, paragraful 63, Cauza Broniowski împotriva Poloniei, paragraful 129). Această aşteptare legitimă poate să se refere şi la condiţiile ataşate dobândirii sau exercitării drepturilor de proprietate (Cauza Veselinski împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 75). În continuare, se prezintă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a distins între aşteptare legitimă şi simpla speranţă, opinia autoarei excepţiei fiind în sensul că E.ON avea aşteptarea legitimă că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, orice acţiuni care nu fuseseră cumpărate de salariaţii cu drept de preferinţă până la data de 31 decembrie 2010 să îi fie transferate. Cu toate acestea, ca urmare a publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2010 cu doar câteva zile înainte de expirarea acestei date şi ulterior a altor acte normative contestate (adoptate în timpul arbitrajului), transferul efectiv este încă împiedicat la această dată.