Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 111

Autoarea excepţiei invocă ingerinţa statului, fără o justificare rezonabilă, asupra unui drept de creanţă "suficient de stabilit conform legilor din România pentru a fi calificat drept de proprietate", drept pretins a fi fost dobândit de E.ON ca urmare a exercitării, în data de 3 noiembrie 2010, a unei opţiuni de cumpărare cu privire la toate acţiunile deţinute la acea dată de Electrica în cadrul societăţii privatizate. În esenţă, se susţine că opţiunea de cumpărare exercitată de autoarea excepţiei este o formă de contract de vânzare-cumpărare, efectele acesteia constând în constituirea de drepturi ferme care privesc dobândirea dreptului de proprietate asupra acţiunilor. Dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 126/2010 şi actele normative ulterioare contestate nu ar fi fost adoptate, E.ON ar fi trebuit să dobândească toate acţiunile deţinute de Electrica în cadrul Electrica Moldova, din moment ce salariaţii cu drept de preferinţă nu au cumpărat nicio acţiune până la data de 31 decembrie 2010. Drepturile ce urmau a fi astfel dobândite constituie, în opinia autoarei excepţiei, un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care atribuie acestui concept un sens larg, cuprinzând atât proprietăţi corporale şi necorporale, cât şi alte drepturi, interese şi creanţe, în legătură cu care reclamantul poate susţine că are cel puţin "o aşteptare legitimă" de a obţine beneficiul efectiv al acestora. Se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii.