Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 136

Din această perspectivă, adoptarea actelor normative criticate nu poate fi calificată ca o ingerinţă asupra unui drept de proprietate, ci ca o măsură de realizare a condiţiilor pentru realizarea drepturilor stabilite prin contractul de privatizare. Astfel, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, aceste acte normative nu au adăugat restricţii în ce priveşte obiectul opţiunii de cumpărare E.ON, ci au stabilit data până la care se menţine efectul restricţiei consimţite de E.ON prin contractul de privatizare. Opţiunea de cumpărare E.ON, chiar dacă a fost exercitată, nu putea produce efecte asupra acţiunilor salariaţilor privilegiaţi decât în momentul îndeplinirii condiţiilor impuse prin contractul de privatizare, condiţii care la acea dată nu erau realizate. Cât priveşte pretinsa ingerinţă cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011, în sensul lărgirii categoriei persoanelor îndreptăţite prin adăugarea salariaţilor cu drept de preferinţă ai Electrica Oltenia, aceasta nu poate fi reţinută, câtă vreme procentul maxim de acţiuni care urmează a fi achiziţionate de salariaţii privilegiaţi a rămas acelaşi, iar E.ON a consimţit încă de la încheierea contractului de privatizare la exceptarea de la cumpărare, pe un termen nedeterminat, lăsat la libera apreciere a legiuitorului, a acestor acţiuni. Dorinţa E.ON de a achiziţiona pachetul de 10% din acţiuni are, desigur, o motivaţie economică, legată de preţul prestabilit la care se vor vinde aceste acţiuni, dar această motivaţie nu poate veni în conflict cu strategia de privatizare iniţiată de statul român şi nu poate afecta drepturile unei importante categorii de salariaţi, avută în vedere de legiuitorul român.