Decizia ÎCCJ nr. 82/2021 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 30. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 19731/3/2018 a reținut că, prealabil, trebuie avut în vedere că, în legătură cu aplicarea legii noi (modificatoare) direct în apel, se ridică nu numai problema de a stabili care sunt dispozițiile de drept substanțial prin prisma cărora instanța de control judiciar analizează cererea/cererile de apel (în materia de față, Legea nr. 165/2013 - în forma în vigoare la data sesizării instanței sau, dimpotrivă, același act normativ în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii în apel), ci și aceea de ordin procedural a respectării limitelor efectului devolutiv al apelului, impuse de art. 477-478 din Codul de procedură civilă, atunci când, în absența formulării de către reclamant, printr-o cerere proprie de apel, a unor critici în legătură cu evaluarea imobilului, acesta solicită ulterior, printr-o cerere de sine stătătoare, chiar schimbarea hotărârii primei instanțe în considerarea incidenței noii legi (modificatoare). ... 31. Într-adevăr, răspunsul la prima chestiune se poate deduce din considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018, care se întemeiază pe art. 4 din Legea nr. 165/2013: 63. Legea nr. 165/2013 cuprinde nu numai prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie anumite termene), ci și prevederi cu caracter substanțial, referitoare la cuantumul și modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privința acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire, pe de o parte, și autoritățile administrative cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative. ... 64. Decizia autorității administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr. 165/2013 a fost supusă controlului jurisdicțional, astfel încât dreptul de creanță, de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie, nu este un drept cert și exigibil și, de aceea, situația juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicțională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite. ... ... 32. Aceasta înseamnă că toate criticile din cererea/cererile de apel privind evaluarea imobilului (valoare unitară, coeficienți de corecție etc.), formulate de părți din perspectiva grilelor notariale valabile în anul 2013, vor fi analizate de instanța de apel prin observarea grilelor notariale valabile în anul anterior pronunțării hotărârii, în funcție de acestea din urmă stabilindu-se caracterul fondat sau nefondat al respectivelor critici. Instanța va proceda astfel independent de formularea de către părți a unor solicitări în acest sens, dat fiind că principiul disponibilității nu include și dreptul lor de a alege legea aplicabilă. ... 33. Instanța de trimitere a arătat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție privește însă dezlegarea celei de-a doua chestiuni de drept, sens în care a reținut că trebuie pornit de la faptul că apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond. Problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel, care va statua atât în fapt, cât și în drept. Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecării în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță. ... 34. În principiu, devoluțiunea este totală. Ea este însă limitată de două reguli, exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum apellatum (limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a apelat) și tantum devolutum quantum iudicatum (limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță). ... 35. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 477 din Codul de procedură civilă, având denumirea marginală „Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat“: „(1) Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. (2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.“ ... 36. La prima vedere, acest text de lege nu permite reformarea hotărârii în favoarea reclamantului, prin aplicarea legii noi care face trimitere la grile notariale cu valori mai mari ale imobilelor, dacă acesta nu a formulat, printr-o cerere proprie de apel, critici în legătură cu evaluarea bunului. Este adevărat că este posibil ca partea adversă (Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) să fi formulat acest tip de critici, cum este cazul și în speța de față, însă într-o asemenea situație solicitarea reclamantului de majorare a numărului de puncte, la care ar fi îndreptățit potrivit grilei ulterioare, nu ar putea fi primită, în considerarea principiului neînrăutățirii situației pârâtului în propria cale de atac. Așadar, acest aspect este nerelevant și oricum lasă nerezolvată problema pentru ipoteza în care partea adversă (Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) a declarat apel, dar la rândul său nu a criticat evaluarea imobilului. ... 37. Totuși, se poate lua în considerare ca apelul declarat de pârât să fie admis formal și schimbată soluția în defavoarea apelantului, așa cum se proceda în practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, atunci când în calea de atac a reclamantului acțiunea sa era respinsă, ca urmare a admiterii unei excepții invocate de pârât doar în apărare (fără exercitarea unei căi de atac). ... 38. De asemenea, conform art. 478 din Codul de procedură civilă, având denumirea marginală „Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță“: „(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. (2) Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. (3) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. (4) Părțile pot însă să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe. (5) Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe și va putea fi invocată compensația legală.“ ... 39. Dacă se poate considera că art. 478 alin. (5) din Codul de procedură civilă constituie temeiul procedural al formulării de către reclamant direct în apel a unor pretenții izvorâte dintr-o lege nouă (modificatoare), adoptată după pronunțarea hotărârii primei instanțe, în schimb se observă că acest text de lege se regăsește în cadrul articolului care reglementează limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, așa că impedimentul reprezentat de nedeclararea unui apel propriu, prin care să fi formulat critici cu privire la evaluarea imobilului, care derivă dintr-o altă regulă de drept, cea a limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, ar subzista. ... 40. Totuși, în doctrină s-a admis și opinia contrară. Astfel, sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865 s-a arătat că: „O a doua categorie de excepții de la principiul pe care îl analizăm (tantum devolutum quantum iudicatum) este prevăzută de art. 294 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Pot fi cerute, în apel, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după pronunțarea hotărârii apelate. Spre exemplu, pârâtul apelează hotărârea prin care s-a admis cererea în revendicare a unui imobil, formulată împotriva sa, cât și capătul accesoriu, prin care pârâtul a fost obligat să restituie fructele culese până în momentul hotărârii. Reclamantul-intimat poate să ceară instanței de apel să-l oblige pe adversarul său și la restituirea fructelor pe care acesta le-a cules după pronunțarea hotărârii primei instanțe și până la data pronunțării hotărârii în apel“ (G. Boroi, D. Rădescu - Codul de procedură civilă comentat și adnotat, Editura ALL, București, 1996, pag. 424). Întrucât la acel moment (anul 1996) nu era reglementată instituția apelului incident, intimatul-reclamant nu ar fi putut formula decât o cerere de sine stătătoare cu acest obiect, în apelul adversarului său. ... 41. Dacă se admite acest punct de vedere, s-ar putea lua în considerare și soluția ca apelul pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să fie chiar respins (dacă este cazul), însă majorarea numărului de puncte compensatorii să fie consecința strict a admiterii cererii de sine stătătoare a reclamantului, formulate ulterior expirării termenului de declarare a apelului, recunoscută astfel ca un tip de cerere cu o fizionomie proprie, care s-ar apropia de apelul incident, dar fără a se confunda cu acesta [având și un domeniu de aplicare restrâns la ipotezele enumerate de art. 478 alin. (5) din Codul de procedură civilă] și ce s-ar formula în situații ca aceea de față, în care pierderea termenului nu este imputabilă părții. ... 42. În orice caz, aprecierea ca fiind admisibilă a unei asemenea cereri de sine stătătoare ar avea avantajul că nu s-ar ajunge la aplicarea unor tratamente diferite reclamanților ce aveau o hotărâre pronunțată în primă instanță la momentul intrării în vigoare a legii noi (modificatoare), după cum evaluarea realizată de tribunal a fost una corectă, reclamantul nefiind astfel nevoit să o atace sub aspectul respectiv, sau, dimpotrivă, greșită, alt reclamant declarând din acest considerent o cale de atac împotriva sa, pentru ca în prezent, în conjunctura generată de legiuitor, să aibă o poziție mai favorabilă. ... ...