Decizia CCR nr. 75/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că textul de lege criticat limitează dreptul avocatului de a pleda în faţa tuturor instanţelor fiind astfel îngrădit dreptul la muncă şi libertatea acestuia de a-şi alege locul de muncă, prin loc de muncă înţelegându-se nu numai sediul profesional, ci şi instanţele de judecată. În opinia sa, interdicţia impusă prin textul criticat este o sancţiune aplicată evocaţilor foşti magistraţi, introdusă cu exces de putere de iniţiatorul legii, nejustificată, excesivă ca durată şi discriminatorie, raportat la faptul că prin Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011 au fost declarate neconstituţionale dispoziţii din Legea nr. 51/1995 care aveau acelaşi scop ca şi cea în speţă criticată, respectiv asigurarea imparţialităţii instanţelor de judecată. Faţă de această soluţie pronunţată de Curtea Constituţională, cu atât mai mult - arată autorul excepţiei - dispoziţiile art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale, de vreme ce printre cazurile recuzării şi abţinerii se regăsesc doar relaţiile de rudenie, căsătorie şi afinitate, nu şi relaţiile de colegialitate, iar principiul pe care îl apără ambele interdicţii este cel al imparţialităţii. De asemenea, susţine că, prin interdicţia impusă de textul de lege criticat, se restrâng deopotrivă libertatea părţii de a-şi alege avocatul şi dreptul avocatului de a asista şi reprezenta justiţiabilii în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor.