Decizia CCR nr. 29/2013Paragraful 15

Avocatul Poporului apreciază că criticile aduse de autorul excepţiei prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 vizează modul de interpretare şi aplicare a acestora, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. În ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (2) din aceeaşi lege, arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.528D/2011. Cu acel prilej, a observat că, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, instanţa de contencios constituţional a constatat că o serie de articole cuprinse în Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, între care şi art. 14 lit. c) , d) , e) şi f) , sunt neconstituţionale, întrucât anumite activităţi desfăşurate de inspectorii de integritate au caracter jurisdicţional. În continuare, în acelaşi punct de vedere, a reţinut că, printr-o decizie ulterioară, Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale, prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate de vicii de constituţionalitate. Avocatul Poporului a conchis că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt neconstituţionale în măsura în care menţin soluţiile legislative care au fost constatate, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 şi Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, ca fiind în contradicţie cu prevederile Legii fundamentale.