Decizia CCR nr. 23/2013Paragraful 17

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că desfiinţarea locului de muncă, atunci când reprezintă temei al desfacerii contractului de muncă, trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, realizând o ingerinţă nepermisă a judiciarului în actul de management al întreprinderii ori al societăţii comerciale, care este o proprietate privată. În acest sens, arată ca angajatorul este în drept să exercite nestingherit toate atributele dreptului de proprietate privată într-o economie de piaţă. Prin urmare, caracterul real şi serios al desfiinţării unui post ar trebui lăsat la libera apreciere a proprietarului societăţii angajatoare, singurul în măsură să îşi gestioneze proprietatea privată într-o economie de piaţa. Or, în condiţiile în care instanţa de judecată are posibilitatea de a aprecia caracterul real şi serios al desfiinţării unui loc de muncă, prin punerea în discuţie a înseşi oportunităţii măsurii din punct de vedere economic aceasta se substituie practic managerului societăţii comerciale, cu încălcarea drepturilor acestuia.