Decizia ÎCCJ nr. 12/2022 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării Prin lucrarea transmisă s-a opinat în sensul că sesizarea Curții de Apel București - Secția I penală este inadmisibilă. În susținerea opiniei s-a arătat că instanța de trimitere afirmă că una dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului poate fi calificată ca o infracțiune flagrantă, în sensul art. 293 din Codul de procedură penală, iar art. 43 alin. (2) din anexa nr. 1 la Decretul Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv art. 64 alin. (5) din anexa nr. 1 la Decretul Președintelui României nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României exceptează explicit infracțiunile flagrante. Textele menționate nu disting însă dacă aceste infracțiuni au fost comise în timpul stării de urgență sau anterior instituirii acesteia. Or, în acest context, soluționarea fondului cauzei nu va depinde de răspunsul la întrebarea adresată instanței supreme pentru dezlegarea de drept. În consecință, s-a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu are în competență, cu ocazia dezlegării unor chestiuni de drept, să analizeze incidența unor instituții de drept penal la situații ipotetice. În plus, s-a arătat că prin această chestiune de drept se urmărește a se obține soluția concretă în cauză. ...