Decizia ÎCCJ nr. 10/2022 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularii sesizării referitoare la admisibilitatea procedurii 45. Instanța de trimitere, procedând la analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea procedurii pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a apreciat că acestea sunt întrunite cumulativ. ... 46. Astfel, completul de judecată este constituit la nivelul tribunalului și este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță (apel), cauza fiind în curs de judecată. ... 47. De chestiunea vizată depinde soluționarea pe fond a cauzei, deoarece ceea ce se dispută privește și posibilitatea interpretării prevederilor legale în discuție, în sensul în care se referă doar la suprafața atribuită efectiv în folosință pe durata existenței construcției în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, care este în speță de 100 mp, sau în sensul în care se referă la întreaga suprafață ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, respectiv de 312 mp, fie prin interpretarea intenției părților la momentul vânzării din anul 1984, fie prin interpretarea intenției legiuitorului de clarificare a situației juridice a terenurilor. De asemenea, se susține în cauză și faptul folosirii întregului teren de către intimata-pârâtă Y de la data cumpărării. ... 48. Referitor la condiția noutății chestiunii de drept, tribunalul a reținut că din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție formată în mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă rezultă că cerința noutății este îndeplinită nu numai atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, dar și în situația unor reglementări mai vechi, dar asupra cărora instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, devenind actuală aplicarea frecventă a normei juridice. ... 49. În ambele cazuri este necesar a nu se fi dezvoltat o practică judiciară ce relevă o anumită interpretare și aplicare a normei vizate de chestiunea de drept, întrucât, după cum s-a decis în mod constant, orientarea jurisprudenței spre o anumită interpretare a normelor analizate și existența unei practici a instanțelor naționale determină pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei. În acest sens, tribunalul a reținut că examenul jurisprudențial, precum și literatura de specialitate relevă faptul că nu s-a conturat o opinie majoritară într-un anume sens. Aceste prevederi legale au fost interpretate în sensul că suprafața de teren ce poate face obiectul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 este cea care rezultă fie din registrele de publicitate imobiliară la momentul vânzării, adică terenul aferent, iar nu doar terenul necesar, fie din actul de atribuire în folosință cu privire la terenul necesar folosirii construcției, fie din intenția comună a părților la momentul încheierii contractului, care poate atesta în circumstanțele cauzei că se referă la întregul teren. ... 50. Prin urmare, nu prezintă relevanță că reglementarea art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 este mai veche, întrucât instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent asupra interpretării acestuia, devenind actuală aplicarea normei juridice. ... 51. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept. În ce privește Decizia nr. 1 din 30 iunie 1997, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii, instanța de trimitere a apreciat că, întrucât nu este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu este îndeplinită cerința prevăzută de lege cu privire la caracterul său obligatoriu. ... ...