Decizia ÎCCJ nr. 3/2022 (RIL)Punctul V

V. Punctul de vedere al Ministerului Public 40. Titularul sesizării a apreciat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 coroborate cu art. 106 alin. (2) și art. 160 din Legea nr. 53/2003, diurna în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, de care beneficiază judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, se stabilește proporțional cu perioada de timp efectiv lucrată, iar nu pe zile calendaristice. ... 41. În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că dreptul la diurnă în cazul magistraților detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu se raportează atât la indemnizația de încadrare brută lunară, cât și la timpul de muncă, definit de art. 111 din Codul muncii, ca fiind orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare, această concluzie dând expresie scopului urmărit de legiuitor prin edictarea acestor norme și fiind rezultatul interpretării sistematice, întrucât legea trebuie interpretată în spiritul ei, nu doar după sensul literal al termenilor. ... 42. Soluția în sensul că diurna nu are legătură cu timpul efectiv lucrat și trebuie acordată neîntrerupt pe toată durata detașării/delegării, pe zile calendaristice, iar nu pe zile efectiv lucrate se îndepărtează de la viziunea legiuitorului exprimată în Codul muncii în privința indemnizației de delegare/detașare și nu are în vedere că dreptul la această indemnizație este un drept de natură salarială, aflat în strânsă legătură cu munca personalului delegat/detașat. ... ...