Decizia ÎCCJ nr. 5/2022 (HP)Punctul VI

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 31.01.2022 · dosar 1.136/252/2021
Punctul VI
VI. Punctul de vedere al părților 44. Contestatorul A a apreciat că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a unei hotărâri judecătorești definitive (în accepțiunea art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865) și executorii (conform art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865), pronunțate sub imperiului Codului de procedură civilă din 1865, începe să curgă de la pronunțarea respectivei sentințe. În opinia acestuia, pentru a determina natura și caracterul unei hotărâri judecătorești, aspect esențial în stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, este irelevant momentul declanșării executării silite. Nu momentul declanșării executării silite de către creditor determină momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, iar unei sentințe reglementate de dispozițiile vechiului cod nu i se pot aplica noile reglementări în ceea ce privește momentul rămânerii definitive, nici nu i se poate da o altă interpretare sintagmei „definitivă și executorie“ decât aceea avută în vedere de legiuitor prin normele incidente la data pronunțării. Plecând de la premisa că natura și caracterul executoriu ale unei sentințe pronunțate în temeiul Codului de procedură civilă din 1865 sunt reglementate de acesta, și nu de Codul de procedură civilă, apelantul a concluzionat că ultima teză a alin. (2) al art. 706 din Codul de procedură civilă se aplică doar hotărârilor pronunțate în temeiul acestuia. Nu se poate face abstracție de caracterul executoriu al unei hotărâri reglementate de legea veche și de faptul că, în virtutea acestui efect, la momentul pronunțării s-a născut și dreptul de a obține executarea silită și a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. ... 45. Intimata B a susținut că, în situația în care acțiunii condamnatorii (în urma căreia a fost pronunțat titlul executoriu) i s-a aplicat Codul de procedură civilă din 1865, iar acțiunea executorie s-a născut după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, acesta din urmă constituie legea aplicabilă în executarea silită a titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească pronunțată sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865. Prin urmare, legea aplicabilă prescripției dreptului de a cere executarea silită este Codul de procedură civilă, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012. Întemeindu-se pe dispozițiile art. 706 alin. (2) din Codul de procedură civilă, B a apreciat că termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, adică de la momentul rămânerii ei irevocabile, fiind vorba de o hotărâre reglementată de Codul de procedură civilă din 1865, noțiunea de hotărâre definitivă fiind echivalentă cu noțiunea de hotărâre irevocabilă, conform art. 8 din Legea nr. 76/2012. În opinia intimatei, nu se poate aprecia că executorialitatea unei hotărâri judecătorești determină începerea curgerii termenului de prescripție de la o altă dată decât momentul rămânerii ei definitive (irevocabile, în cazul hotărârilor pronunțate sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865). ... ...
Sursa oficială ↗