Decizia ÎCCJ nr. 2/2022 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Prin Sentința penală nr. 316/2021 din 18 mai 2021 pronunțată în Dosarul nr. 392/30/2021 de Tribunalul T. în baza art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală, raportat la art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul I. P. N. cu privire la Încheierea penală din data de 6 octombrie 2015 a Tribunalului T., pronunțată în Dosarul nr. 6.310/30/2015/a5, definitivă prin Încheierea penală nr. 126/CP/CP din data de 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel T. și cu privire la Încheierea penală din data de 7 mai 2019 și Încheierea penală nr. 131 din 4 iunie 2019 ale Tribunalului A., pronunțate în Dosarul nr. 8.023/30/2017/a1, definitive prin Încheierea penală nr. 121/CO/CP din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel T., pronunțată în Dosarul nr. 654/59/2019. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T., la data de 1 februarie 2021 revizuentul I. P. N. a formulat cerere de revizuire cu privire la Încheierea penală din data de 6 octombrie 2015 a Tribunalului T., pronunțată în Dosarul nr. 6.310/30/2015/a5, definitivă prin Încheierea penală nr. 126/CP/CP din data de 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel T. și cu privire la Încheierea penală din data de 7 mai 2019 și Încheierea penală nr. 131 din 4 iunie 2019 ale Tribunalului A., pronunțate în Dosarul nr. 8.023/30/2017/a1, definitive prin Încheierea penală nr. 121/CO/CP din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel T., pronunțată în Dosarul nr. 654/59/2019, prin care a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 459 din Codul de procedură penală să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar, în temeiul art. 462 alin. (1) din Codul de procedură penală, anularea hotărârilor individualizate mai sus și rejudecarea cauzelor cu consecința pronunțării unor hotărâri legale. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că în cadrul unui prim proces penal, prin Rechizitoriul nr. 79/P/2015 din 11 august 2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial T., s-a dispus trimiterea în judecată a revizuentului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. În faza camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului T., prin Încheierea finală de cameră preliminară din 6 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.310/30/2015/a5, a respins cererile și excepțiile invocate de către revizuent, prin apărător, privind nulitatea actului de sesizare și nelegalitatea unor probe administrate și acte efectuate în faza de urmărire penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 79/P/2015 din data de 11 august 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial T., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei. Împotriva acestei încheieri a fost formulată contestație, Curtea de Apel T. respingând ca nefondată contestația prin Încheierea finală de cameră preliminară din 9 noiembrie 2015. În cadrul unui al doilea proces penal, prin Rechizitoriul nr. 76/P/2015 din 26 septembrie 2017 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial T., s-a dispus trimiterea în judecată a revizuentului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 35 alin. (1) raportat la art. 291 din Codul penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută de art. 291 din Codul penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000. În faza de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului T. a dispus, prin Încheierea finală de cameră preliminară din 15 decembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 8.023/30/2017/a1, respingerea tuturor cererilor și excepțiilor invocate de inculpați privind nelegalitatea actului de sesizare, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Împotriva acestei încheieri inculpații au formulat contestații. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel T. a admis contestațiile prin Încheierea de cameră preliminară nr. 71/CO/CP din 21 mai 2018, desființând Încheierea penală din 15 decembrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului T. în Dosarul nr. 8.023/30/2017/a1, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului T. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A., prin Încheierea penală din 7 mai 2019, a admis excepțiile formulate de inculpați privind legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală cu referire la măsurile de supraveghere tehnică și a constatat nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere dispuse prin Încheierea penală nr. 119/ST/A din 29 mai 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. și prelungite prin Încheierea penală nr. 156/ST/A din 26 iunie 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. și efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică nr. 389/A din 29 mai 2015, nr. 390/A din 29 mai 2015, nr. 391/A din 29 mai 2015, nr. 392/A din 29 mai 2015, nr. 393/A din 29 mai 2015, nr. 394/A din 29 mai 2015, emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., a exclus din materialul probatoriu toate procesele-verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere menționate și a dispus îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă și a suporților care conțin rezultatul activităților de supraveghere tehnică, a respins în rest cererile și excepțiile invocate, iar prin Încheierea nr. 131/2019 din 4 iunie 2019 a dispus începerea judecății. Împotriva Încheierii de cameră preliminară nr. 131/2019 din data de 4 iunie 2019, respectiv a Încheierii de cameră preliminară din data de 7 mai 2019, în ceea ce privește respingerea cererilor și excepțiilor formulate de revizuent, ambele pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A. - Secția penală, în cauza ce a format obiectul Dosarului cu nr. 8.023/30/2017/a1, D.N.A. - Serviciul Teritorial T. și inculpații au formulat contestații. Judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel T., prin Încheierea nr. 121/CO/CP din 14 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 654/59/2019, și prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul Încheierii penale nr. 121 din 14 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel T. în Dosarul nr. 654/59/2019, au respins contestația formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial T., însă au admis contestațiile inculpaților, au desființat în parte încheierea contestată și, rejudecând, au constatat nulitatea următoarelor mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: procesul-verbal de redare a unor convorbiri ambientale din data de 22 iunie 2015, întocmit la data de 21 iulie 2015; procesul-verbal de redare a unor convorbiri ambientale din data de 22 iulie 2015, întocmit la data de 23 iulie 2015; procesul-verbal de redare a unor convorbiri ambientale din data de 24 iulie 2015, întocmit la data de 25 iulie 2015, toate preluate, în copie, din Dosarul nr. 79/P/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial T., prin procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 22 august 2017, și au exclus probele constând în convorbirile consemnate în cuprinsul celor trei procese-verbale. Revizuentul a considerat că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, în acest sens, apreciindu-se că încheierile de cameră preliminară pronunțate în cele două cauze menționate mai sus (dosarele nr. 6.310/30/2015/a5 și nr. 8.023/30/2017/a1) nu se pot concilia, fiind în situația inconciliabilității Încheierea finală de cameră preliminară din 6 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul T. în Dosarul nr. 6.310/30/2015/a5, rămasă definitivă prin Încheierea din 9 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel T. în același dosar, și Încheierea finală de cameră preliminară nr. 131 din 7 mai 2019, pronunțată de Tribunalul A. în Dosarul nr. 8.023/30/2017/a1, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 121/CO/CP din 14 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel T. în Dosarul nr. 654/59/2019. S-a arătat faptul că, prin procesul-verbal din 22 august 2017, organul de cercetare penală din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial T., în cursul urmăririi penale, în Dosarul nr. 75/P/2015, reunit ulterior cu Dosarul nr. 76/P/2015, astfel cum rezultă din Ordonanța procurorului din 12 aprilie 2016 emisă în Dosarul nr. 75/P/2015, au fost preluate următoarele mijloace de probă din primul dosar (Dosarul nr. 79/P/2015): procesul-verbal de redare a unor convorbiri ambientale din data de 22 iunie 2015, întocmit la data de 21 iulie 2015; procesul-verbal de redare a unor convorbiri ambientale din data de 22 iulie 2015, întocmit la data de 23 iulie 2015, și procesul-verbal de redare a unor convorbiri ambientale din data de 24 iulie 2015, întocmit la data de 25 iulie 2015. Astfel, în Dosarul nr. 8.023/30/2017/a1 a fost constatată, de judecătorul de cameră preliminară, nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, excluzându-se din materialul probator toate procesele-verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere menționate și dispunându-se îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă și a suporților care conțin rezultatul activităților de supraveghere tehnică (inclusiv a celor preluate prin procesul-verbal din 22 august 2017, întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara din Dosarul nr. 79/P/2015). Pe de altă parte, aceleași mijloace de probă au fost apreciate ca fiind administrate cu respectarea prevederilor legale în Dosarul nr. 6.310/30/2015/a5, nefiind excluse, fiind întemeiată soluția de condamnare a revizuentului în Dosarul nr. 6.310/30/2015. Tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, reținând că pretinsul caracter ireconciliabil vizează două hotărâri judecătorești pronunțate în faza camerei preliminare care nu constituie hotărâri prin care s-a soluționat conflictul de drept penal substanțial și prin urmare nu pot face obiectul unei revizuiri. În acest sens s-a reținut că încheierile judecătorului de cameră preliminară prin care soluționează și se pronunță cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală nu sunt hotărâri care conțin o rezolvare a raportului juridic de drept penal substanțial. Împotriva Sentinței penale nr. 316/2021 din 18 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 392/30/2021, revizuentul a formulat contestație, arătând printre altele că potrivit art. 453 din Codul de procedură penală hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii cu privire la latura penală a cauzei, legea nefăcând nicio distincție cu privire la aspectul dacă prin acestea s-a soluționat sau nu conflictul de drept penal substanțial, invocând în acest sens și practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală (Încheierea nr. 37 din 19 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.920/2/2014, și Încheierea nr. 1.068 din 10 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.594/2/2014). În fața Curții de Apel T., în calea de atac a contestației, revizuentul a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, susținând că, potrivit art. 453 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii cu privire la latura penală a cauzei, legea nefăcând nicio distincție cu privire la aspectul dacă prin acestea s-a soluționat sau nu conflictul de drept penal substanțial. Cu toate acestea, practica judiciară, dar și o parte a literaturii de specialitate au statuat că motivul de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală poate fi invocat numai atunci când se supun revizuirii hotărâri care privesc fondul cauzei; situație în care adăugarea la textul legii a condiției ca hotărârea supusă revizuirii să privească fondul cauzei aduce atingere următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (5) , art. 21 alin. (1) și (2) , art. 23 alin. (12) , art. 124 alin. (1) și (3) , art. 126 alin. (2) și art. 129. ...