Decizia ÎCCJ nr. 35/2021 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Prin Sentința penală nr. 625 din data de 3 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Dej, după trimiterea cauzei spre rejudecare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de persoana condamnată (...), având ca obiect Mandatul de executare nr. 182 din data de 2 iunie 2020 emis în baza Sentinței penale nr. 150 din data de 2 martie 2020 a Judecătoriei Dej, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 206 din data de 28 mai 2020 a Tribunalului Cluj. În motivare, s-a argumentat că în primul ciclu procesual, prin Decizia penală nr. 417 din data de 14 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția penală, a fost admisă contestația formulată de contestatorul (...) împotriva Sentinței penale nr. 409 din data de 7 august 2020 a Judecătoriei Dej, pe care a desființat-o doar sub aspectul omisiunii de a soluționa capătul de cerere privind împiedicarea la executare în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Dej, pentru a analiza și capătul de cerere menționat. Tribunalul a constatat că sentința este legală și temeinică raportat la aspectele asupra cărora judecătorul de la instanța de fond s-a pronunțat. Există autoritate de lucru judecat raportat la Decizia penală nr. 206 din data de 28 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția penală în ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, iar regula specialității nu este aplicabilă în cauză raportat la considerentele prezentate de instanța de fond. Condamnatul (...) a fost predat din Olanda în baza unui mandat european de arestare și nu a unei cereri de extrădare, putându-se discuta despre aplicarea regulii specialității în baza art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, și nu a art. 74 din aceeași lege. S-a arătat că Tribunalul a evidențiat că persoana condamnată nu a renunțat la regula specialității și face în mod repetat referire la faptul că statul olandez a refuzat predarea sa pentru executarea unora dintre pedepsele specificate în mandatele europene de arestare - conform scrisorii întocmite de autoritățile judiciare din Olanda au fost emise astfel de mandate în Dosarul nr. 2.552/314/2013 al Judecătoriei Suceava și în Dosarul nr. 65/227/2009 al Judecătoriei Fălticeni, pentru o parte dintre pedepsele menționate în acestea refuzându-se predarea. Tribunalul, prin hotărârea prin care a dispus rejudecarea, a arătat că regula specialității se referă la pedepse care nu sunt cuprinse în mandatul european de arestare, comise anterior, or condamnatului nu i s-au aplicat astfel de pedepse. S-a făcut trimitere la considerentele Deciziei nr. 15 din data de 28 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. 699/1/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din data de 3 august 2020. Însă, în contestația la executare adresată Judecătoriei Dej condamnatul a solicitat, în primul rând, aplicarea art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală privind Mandatul de executare nr. 182 din data de 2 iunie 2020 al Judecătoriei Dej. Prin urmare, s-a arătat în respectiva decizie că trebuia soluționată și contestația la executare formulată de contestator, având ca obiect împiedicarea la executare a pedepsei rezultante stabilite prin decizia tribunalului, anterior menționată. În continuare, Judecătoria Dej a reținut, după ce a fost trimis dosarul spre rejudecare, că execută o pedeapsă rezultantă finală de 17 ani, 1 lună și 47 de zile de închisoare, fiind încarcerat în baza Mandatului de executare nr. 182 din data de 2 iunie 2020 emis în baza Sentinței penale nr. 150 din data de 2 martie 2020 a Judecătoriei Dej, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 206 din data de 28 mai 2020 a Tribunalului Cluj, îndreptată prin încheierile penale nr. 176 din data de 17 iunie 2020 și nr. 188 din data de 23 iunie 2020. Prin această decizie, în baza art. 597 alin. (7) și (8) din Codul de procedură penală raportat la art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 595 din Codul de procedură penală și art. 6 alin. (1) și (5) din Codul penal, s-au admis în parte contestațiile reunite formulate de acesta sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei și, procedând la recalcularea pedepsei conform dispozițiilor Codului penal în vigoare, mai favorabil, Tribunalul Cluj a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani de închisoare aplicată condamnatului prin Sentința penală nr. 1.088 din data de 12 iulie 2017 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 1.218 din data de 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, a redus apoi cele două pedepse vizate de dispozițiile legii penale mai favorabile, operațiune urmată de recontopirea tuturor pedepselor, inclusiv a celor două reduse, dar și a celor trei pedepse de 6 ani de închisoare, de 2 ani și 6 luni de închisoare și cea de 8 luni de închisoare. Instanța de fond a reținut că în privința acestor trei pedepse, prin Sentința penală nr. 266 din data de 14 octombrie 2016 a Judecătoriei Suceava (Dosar nr. 5.371/314/2016), s-a constatat ivit un impediment la executare, pe motiv că Tribunalul Amsterdam a refuzat predarea condamnatului, însă acest mandat a fost la rândul său anulat prin Sentința penală nr. 1.088 din data de 12 iulie 2017 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 1.218 din data de 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, care nu a mai avut în vedere împiedicarea la executare constatată anterior de Judecătoria Suceava. Totodată, instanța de fond a constatat că în Dosarul nr. 4.290/219/2019 Tribunalul Cluj, ca instanță de control judiciar, a arătat că problema autorității de lucru judecat evocată de Judecătoria Dej în respectiva cauză trebuie înțeleasă strict din perspectiva anulării Mandatului de executare nr. 541/2013 al Judecătoriei Suceava prin Sentința penală nr. 266 din data de 14 octombrie 2016 a Judecătoriei Suceava. Or, acest mandat de executare a fost anulat ulterior, ca urmare a efectuării altor operațiuni de contopire prin hotărâri judecătorești definitive, ceea ce ar însemna că Sentința penală nr. 266 din data de 14 octombrie 2016 a Judecătoriei Suceava poate fi invocată cu titlu de autoritate de lucru judecat doar în ipoteza unei contestații la executare care ar avea ca efect anularea aceluiași Mandat nr. 541/2013 al Judecătoriei Suceava. Astfel, s-a reținut de către Judecătoria Dej că Sentința penală nr. 266 din data de 14 octombrie 2016 a Judecătoriei Suceava nu se bucură de autoritatea lucrului judecat cu privire la Mandatul de executare nr. 182 din data de 2 iunie 2020 emis în baza Sentinței penale nr. 150 din data de 2 martie 2020 a Judecătoriei Dej, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 206 din data de 28 mai 2020 a Tribunalului Cluj. S-a apreciat că, analizând legalitatea și temeinicia acestui ultim mandat de executare a pedepsei închisorii prin prisma regulii specialității, instanța de fond a statuat definitiv că aspectele invocate de contestator cu privire la cele trei pedepse nu se circumscriu acestui principiu, reținându-se legala lor contopire în pedeapsa rezultantă finală de 17 ani, 1 lună și 47 de zile de închisoare. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul, criticând faptul că nu se ține seama de deciziile instanței olandeze. ...