Decizia CCR nr. 876/2012Paragraful 20

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, prin Decizia nr. 344 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu îngrădeşte în niciun mod posibilitatea părţilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru contestarea actelor de executare silită, inclusiv a titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, şi de a se prevala, în acest cadru, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil. În acest sens, dispoziţiile art. 172 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevăd că "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". De asemenea, prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, Curtea a statuat că persoanele interesate pot contesta actul administrativ fiscal potrivit art. 205 şi următoarele din acelaşi cod, făcându-şi toate apărările pe care le consideră necesare. În aceste condiţii, exprimarea unui punct de vedere cu ocazia executării silite poate părea nerelevant şi de aceea legiuitorul a prevăzut doar posibilitatea, iar nu obligaţia organului fiscal, de a solicita un punct de vedere al persoanei interesate.