Decizia CCR nr. 863/2012Paragraful 35

De altfel, în conformitate cu dispoziţiile de lege criticate, învinuitul este citat fără a avea o altă calitate decât aceea de parte, astfel încât nu se poate susţine că acestea încalcă în vreun fel prezumţia de nevinovăţie a învinuitului. Potrivit dispoziţiilor art. 229 din Codul de procedură penală, învinuitul este persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa, fiind un subiect procesual mai complex decât făptuitorul şi având drepturi şi obligaţii ce îi permit o participare activă în procesul penal. Însă, atâta vreme cât prin însăşi definiţia prevăzută în cuprinsul Codului de procedură penală împotriva învinuitului nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, nu se poate reţine nici critica autorului privind terminologia utilizată, prin argumentarea potrivit căreia acest fapt poate aduce prejudicii de imagine persoanei citate în proces. Practic, această critică nu se constituie într-o reală excepţie de neconstituţionalitate, în fapt autorul solicitând, în mod indirect, modificarea textului de lege, fapt ce excedează controlului Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".