Decizia CCR nr. 860/2012Paragraful 9

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, susţine că acestea instituie o discriminare între cetăţenii care comit abateri de natură contravenţională, care sunt sancţionaţi imediat ce au fost identificaţi, şi cetăţenii utilizatori ai drumurilor naţionale care comit aceeaşi abatere (nedeţinerea unei roviniete valabile) şi care, deşi au fost identificaţi prin sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, sunt sancţionaţi în mod abuziv la limita termenului de prescripţie al aplicării amenzii. Arată că prin legalizarea SIEGMCR se deviază de la rolul şi scopul pedepsei, aceasta reprezentând o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, cu scopul prevenirii de noi fapte contravenţionale. Susţine că organele abilitate să aplice legea, deşi cunosc persoana făptuitoare, nu îi aplică imediat sancţiunea în scopul de a o corija, ci îi permit ca, în interiorul termenului de prescripţie, să comită şi alte fapte antisociale, ceea ce contravine naturii şi finalităţii funcţiilor preventiv-educative ale sancţiunii. Mai arată că sistemul SIEGMCR instigă, practic, la comiterea de fapte cu caracter antisocial.