Decizia CCR nr. 562/2026Punctul 17

17. Pentru determinarea conținutului normativ al normei supuse controlului de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate, Curtea trebuie să țină seama de modul în care aceasta este interpretată în practica judiciară/administrativă. Interpretarea astfel realizată indică instanței constituționale înțelesul normei juridice supuse controlului de constituționalitate, obiectivizându-i și circumscriindu-i conținutul normativ. În vederea atingerii acestei finalități, interpretarea dată normelor juridice trebuie să rezulte fie din pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri prealabile sau în soluționarea unor recursuri în interesul legii, fie dintr-o practică judiciară. Criteriul fundamental pentru determinarea competenței Curții Constituționale de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20). Ca atare, nu ține de competența Curții Constituționale examinarea interpretărilor ipotetice sau preventive date textelor legale de către justițiabili, astfel de solicitări fiind inadmisibile, întrucât, potrivit jurisprudenței sale, Curtea este obligată să intervină soluționând pe fond excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, ori de câte ori interpretările date în practica judiciară/administrativă, așadar în cauze concrete, generează încălcări efective ale Constituției (Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013). ...