Decizia CCR nr. 793/2012Paragraful 23

Astfel, din studierea actelor dosarului, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat de autoarea excepţiei împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea sa de suspendare a executării unui act administrativ. În fapt, aceasta a solicitat obligarea organelor fiscale locale la compensarea unor creanţe ale acestora faţă de reclamantă cu o creanţă pe care aceasta o deţine faţă de organul fiscal local şi, totodată, a solicitat instanţei de judecată, în temeiul art. 14 şi al art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act emis de organul fiscal local ce reprezintă răspunsul acestuia la cererea sa de compensare. Instanţa de judecată a respins cererea şi a reţinut în sentinţa ulterior atacată cu recurs că actul administrativ pe care reclamanta înţelege să-l suspende ca şi executare reprezintă, în fapt şi în drept, o informare a acesteia cu privire la întocmirea unei Note prin care au fost compensate obligaţii restante după data deschiderii insolvenţei debitorului cedent, act care se dovedeşte, prin el însuşi, inapt a genera efecte juridice susceptibile a fi executate silit; altfel spus, nu există un act administrativ care să conţină dispoziţii ce pot fi puse în executare. În cursul soluţionării recursului, reclamanta a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, pretinzând că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin omisiunea de reglementare a situaţiei în care autoritatea administrativă nu emite un anumit act solicitat, contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie.