Decizia CCR nr. 694/2012Paragraful 9

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. I pct. 10 şi pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 au adus modificări discriminatorii regimului de încadrare urbanistică, în funcţie de suprafaţa, respectiv de modul în care vor fi folosite anumite terenuri. Astfel, asupra terenurilor având destinaţia de locuinţe, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, legea nu mai permite derogări de la regimul urbanistic prestabilit, în timp ce pentru terenuri cu destinaţia de spaţii comerciale sau în cazuri de construire a unor obiective de interes major este posibilă modificarea prevederilor documentaţiilor de urbanism. Deşi sancţiunea pentru construirea în afara dispoziţiilor legale este comună, şi anume demolarea clădirii, apare această inechitate sub aspectul posibilităţii reîncadrării urbanistice a imobilului prin derogare de la prevederile Planului urbanistic zonal, permisă numai în cazul unor spaţii cu destinaţii comerciale. Or, art. 44 alin. (2) din Constituţie garantează că "proprietatea este ocrotită în mod egal de lege". Prin urmare, proprietarii unor imobile cu destinaţia de locuinţă sunt discriminaţi şi sunt afectaţi prin ingerinţa statului asupra celor 3 atribute definitorii ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia. Dreptul lor de proprietate asupra bunului imobil, drept cu "caracter total", ce conferă titularului său folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun "în mod exclusiv şi perpetuu" devine, practic, inutilizabil, ceea ce echivalează cu o expropriere nelegală. Autorii excepţiei mai susţin că textele de lege criticate nici nu stabilesc vreun mod de îndreptare a unor erori de încadrare urbanistică prin Planul urbanistic general, ceea ce face ca aceste prevederi să fie abuzive şi sub acest aspect.