Decizia CCR nr. 694/2012Paragraful 24

În cazul de faţă, însă, nici nu se pune problema restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate, ca orice al drept, trebuie exercitat cu bună-credinţă şi în acord cu interesele şi drepturile altor titulari de drepturi sau cu interesul general al societăţii sau al unei comunităţi determinate. Normele legale referitoare la amenajarea teritoriului şi urbanismul, reglementate de Legea nr. 350/2001, urmăresc tocmai obţinerea unui echilibru rezonabil între interesele particulare ale titularilor dreptului de proprietate şi interesul public ce constă în protejarea mediului şi asigurarea dreptului la un mediu sănătos, garantat de art. 35 din Constituţie. Pentru evitarea abuzurilor în domeniul construcţiilor, cu consecinţe extrem de grave asupra dezideratului de armonizare a mediului urban concomitent cu protejarea mediului natural, legea cuprinde anumite reguli privind regimul autorizaţiilor de construire, elaborate, evident, în funcţie de natura, obiectivul şi impactul social al fiecărui tip de construcţie. Respectarea acestor reguli nu poate fi convertită într-o pretinsă îngrădire a exercitării dreptului de proprietate, aşa cum susţin autorii excepţiei. Faptul că aceştia nu se află în ipotezele normelor legale ce reglementează situaţiile în care autoritatea publică locală poate accepta, sub anumite condiţii stricte, cererea de modificare a prevederilor documentaţiilor de urbanism, nu înseamnă că actul normativ în cauză instituie o discriminare în defavoarea acestora sau că este afectat dreptul lor de proprietate.