Decizia CCR nr. 664/2012Paragraful 12

Se arată că prevederile Legii nr. 263/2004 creează o stare de discriminare negativă a medicilor de familie care au contract cu casa de asigurări de sănătate, faţă de medicii de familie care nu şi-au pus serviciile în slujba autorităţilor statului şi a cetăţenilor. În opinia autorului excepţiei, activitatea prestării de servicii medicale în cadrul centrelor de permanenţă ar trebui să reprezinte cel mult o facultate a medicilor de familie, şi nu o obligaţie, deoarece nu există niciun interes social major ocrotit prin normele Legii nr. 263/2004, iar activitatea medicului de familie se desfăşoară, cu prisosinţă, în timpul orelor de program şi la sediul cabinetului medical, iar urgenţele îşi găsesc rezolvarea, cum este şi firesc, prin intermediul serviciilor de specialitate, spitaliceşti şi prespitaliceşti, ele nefiind de competenţa medicului de familie.