Decizia CCR nr. 664/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile Legii nr. 263/2004 nu corespund cadrului constituţional, legal şi deontologic specific exercitării profesiei de către medicii de familie. Astfel, dispoziţiile de lege criticate prevăd obligaţia medicilor de familie care se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate să asigure, în regim de gardă, continuitatea asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă fixe sau mobile, organizate la nivelul colectivităţilor locale arondate. Or, legislaţia ce reglementează funcţiile medicinei de familie delimitează clar competenţele acestora şi, prin raportare la pregătirea de specialitate, rezultă cu evidenţă că deplasarea medicilor de familie la "urgenţe majore" pune în pericol viaţa şi sănătatea pacientului, care necesită, în astfel de situaţii, asistenţă medicală specifică, acordată, într-un timp cât mai scurt, de un echipaj cu competenţe în acest sens, în cadrul asistenţei medicale prespitaliceşti, având un regim special. În acest sens, Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004, prevede, la art. 54 alin. (3) , că "În linia de gardă unică pe unitate nu pot fi incluşi medicii de medicină generală sau medicii de familie care îşi desfăşoară activitatea în cabinete medicale organizate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată." Această normă legală are ca scop tocmai asigurarea unor servicii medicale specializate, adecvate nevoilor bolnavilor aflaţi în situaţia unei urgenţe medicale majore. În plus, selectarea cazurilor reprezentând urgenţe majore se face telefonic, de către dispeceratul medical de urgenţă, având deci o marjă ridicată de eroare în aprecierea dacă un caz este "mai urgent" decât altul. Prin urmare, se încalcă dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică al bolnavului, deoarece medicii de familie nu deţin pregătirea şi experienţa necesară unor intervenţii de urgenţă. Mai mult, se creează şi premisele unei discriminări între bolnavii care vor beneficia de ajutor specializat şi cei care se vor afla în îngrijirea unui medic de familie.