Decizia CCR nr. 664/2012Paragraful 7

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine, în esenţă, că legea criticată concretizează, în contextul principiului constituţional al statului social, dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, reglementat de art. 34 din Constituţie, şi urmăreşte, potrivit Notei de fundamentare a Ordonanţei Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, asigurarea accesului pacienţilor la servicii de asistenţă medicală primară indiferent de oră şi zonă, obiectiv realizat prin participarea obligatorie a medicilor de familie la asigurarea continuităţii asistenţei medicale prin centrele de permanenţă, în afara programului de lucru al cabinetelor medicale individuale, precum şi în zilele libere. Prin urmare, apreciază că nu sunt incidente normele art. 27 din Constituţie, privind inviolabilitatea domiciliului, invocate de autorul excepţiei şi că nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului la proprietate sau la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Cât priveşte pretinsa nesocotire a principiului egalităţii şi al nediscriminării, consacrat de art. 16 din Legea fundamentală, se arată că între medicii de familie care se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate şi ceilalţi medici de familie, care nu se află într-un astfel de raport juridic, există tocmai această deosebire, având caracter obiectiv şi raţional, care justifică diferenţa de tratament juridic, ceea ce echivalează cu respectarea exigenţelor principiilor de drept invocate.