Decizia CCR nr. 570/2012Paragraful 11

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că actul normativ criticat este neconstituţional în măsura în care dispune restituirea unor bunuri imobile care la momentul intrării sale în vigoare se aflau în proprietatea unor persoane fizice. Arată că imobilul în litigiu, deşi figurează printre imobilele prevăzute în cuprinsul anexei la acest act normativ, nu se afla în proprietatea statului, ci în proprietatea unor persoane fizice, motiv pentru care Guvernul nu putea dispune de aceste bunuri prin ordonanţă de urgenţă. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 234 din 20 decembrie 1999 şi nr. 923 din 23 iunie 2009, prin care a fost admisă, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998, în cauze similare cu cea dedusă judecăţii în prezent. Precizează că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 şi 136, deoarece cerinţele acestor texte nu au fost îndeplinite, câtă vreme, pe de o parte, nu erau întrunite condiţiile şi procedura prevăzute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, iar, pe de altă parte, despăgubirile nu au fost acordate în prealabil, conform art. 44 alin. (3) din Constituţie. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârile din 5 noiembrie 2002 şi 16 octombrie 2006, pronunţate în cauzele Pincova şi Pinc împotriva Republicii Cehe, paragraful 58, şi, respectiv, Raicu împotriva României, paragraful 37, prin care s-a statuat că persoanele care şi-au dobândit bunurile cu bună-credinţă nu trebuie să fie puse în situaţia de a suporta povara responsabilităţii statului care a confiscat odinioară aceste bunuri.