Decizia ÎCCJ nr. 66/2021 (HP)Punctul IX

IX. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară este în sensul că „dobânzile și penalitățile se aplică doar la prejudiciul produs prin comiterea faptei, și nu la prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul“. Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 1 pct. 28 și 29 din Codul de procedură fiscală, s-a apreciat că majorarea de 20% nu reprezintă o obligație fiscală principală, ci o formă de sancțiune civilă, nefiind de natură a atrage achitarea unor obligații fiscale accesorii. Dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 au natura unei instituții de drept penal material, deoarece privesc înlocuirea răspunderii penale cu o formă de răspundere civilă, dar și o natură procesual penală prin termenul instituit pentru achitarea procentului de 20% stabilit ca sancțiune pentru a beneficia de cauza de impunitate. În plus, procentul menționat nu constituie un debit în sens fiscal care să fie generator de dobânzi și penalități de întârziere și nu are un termen scadent de la care să se calculeze accesorii. Plata acestuia este o facultate lăsată la latitudinea autorului faptei, instituită de o normă penală, fiind o condiție impusă de legiuitor pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005. ...